Calapod uman şi nepotrivire de caracter

Adică, într-un fel, ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus.

Suntem, fiecare din noi, construiţi pe un anumit calapod. Şi, dacă nu ne convine-pentru că, uneori, e drept, ne dăm seama că nu-i tocmai calapodul pe care-l dorim, încercăm să schimbăm câte ceva. De dragul celui de lângă noi, de dragul nostru, de dragul unei simple circumstanţe.

Raportându-mă la mine şi generalizând ulterior, realizez că schimbarea ori nu vine, ori vine ca urmare a unei perseverenţe şi-a unei voinţe de fier.

Dacă am tendinţa să critic, voi critica orice, oricum şi oricând. Poate că fac asta în gând, pentru că nu vreau să supăr şi pentru că nu consider că sunt în măsură să-mi exprim părerea, poate că îmi sunt mie însămi cel mai mare critic sau poate verbalizez criticile la adresa altora fiind obiectivă. Dar, verbalizate sau nu, şi chiar cele mai obiective cu putinţă, criticile există. Poate că nu rănesc sau nu supără pe nimeni, dar, dacă ăsta-i calapodul pe care sunt construită, mă mulţumesc cu el şi încerc să repar pe ici-colo câte ceva din ce mai poate fi reparat.

Probabil că fiecare din noi are o latură care nu-i place şi pe care încearcă să o disimuleze. Sau, mai curajos, să o schimbe. Sau poate că acea latură nu influenţează relaţia cu ceilalţi. Numai că, de regulă, calapodul este cel care ne apropie sau ne îndepărtează. De regulă, apropierile se produc între oameni construiţi pe un schelet asemănător, care manifestă afinităţi comune.

Oricare ar fi ea, esenţa rămâne. Poate că suntem capabili să o disimulăm sau poate că e insesizabilă pentru ceilalţi. Însă de ea ţine ceea ce numim superficial "nepotrivire de caracter".