D'ale lui Băse. Şi atât.

Na, că-mi veni chef să scriu. Nu de alta, dar e mare forfotă cum că Băse s-a întors din vacanţă cu elicopterul, sfidând biata naţiune- pe aceea care se deplasa pe DN1 asemeni unui melc obosit, dar şi pe cea de acasă, prin analogie, carevasazică.
Frăţioare, asta e sfidarea sfidării, parol! Pot fi de acord cu asta, numa` că mă mai gândesc şi altfel şi zic aşa: eu, cetăţeanul de rând, dacă aş fi în situaţia cu pricina şi mi-aş permite elicopter- cu pilot cu tot! :)) - ce-aş face? Aş aştepta cu orele pe DN1, sau l-aş lua pe nenea cu elicopterul? Clar l-aş lua pe nenea. Că-i mai comod, că vreau să epatez, treaba mea, dar l-aş lua pe nenea cu elice.
Aşa încât, privind lucrurile la suprafaţă... dacă statutul- că-l are, fie că ne place sau nu, cu tot cu privilegii- îi permite să se dea jos din maşină şi să urce în elicopter, de ce să nu purceadă la un astfel de act? Nu intru în amănunte care-ar putea să genereze cumva argumente pro actul elicopterul-gen securitatea sau te miri ce altă bazaconie despre care n-am cine ştie ce habar.
Numa` că dilema mea e alta: dacă în loc de nenea Băse în elicopterul cu pricina ar fi fost un nene-care-ne-place-nouă, am mai fi făcut atâta tam-tam? Adică... nu pricep de unde atâta uimire. Sau tot nu v-aţi obişnuit cu Băse?