Sara

Eheee, prima dată am scris când în ziua în care s-a născut, sau a doua, nu mai ştiu. Apoi am scris după botez. Şi-a trecut multă vreme de atunci, multă, multă! E o domnişorică deja, 1 an şi aprrroape 4 luni!

Să vedeţi, zic!

Sara şi mami, cât îi ziulica de lungă. Uneori şi buni sau tati. Dar mai mult mami.

Sara-căci a rămas Sara, nu Maria- merge, face boacăne simpatice, trage de uşi, deschide sertarele din bucătărie, scoate tot ce găseşte, aranjează oalele într-o ordine numai de ea ştiută şi înţeleasă, îţi dă încălţămintea când vrea să meargă afară, chiar dacă tocmai ai intrat pe uşă, îşi ia singură şosetele, umede, tocmai puse la uscat, le cară în casă, tu le pui la loc, ca să ai ce pune din nou, meştereşte la bicicleta din balcon. Şi, dacă ce se aude la tv în timpul acestor activităţi nu-i place, îţi pasează discret telecomanda să schimbi programul!

Sună telefonul! Ajutor de nădejde, îl ia şi i-l duce mamei. Şi, dacă nu sună, oricum ţi-l pune la ureche, zici "alo, aloooo!" şi e mulţumită!

Mare iubăreaţă, îi place să fie alintată şi ştie foarte bine când vine vorba de joaca de-a alintul! Urmează chicoteli şi alergări prin casă, pe balcon, înapoi, un dans, eventual-şi mă întreb... cu cine-o semăna, de-i place atât partea asta cu dansul?!

Cuvinte? Avem! Ghiciţi voi care-i primul cuvânt rostit clar şi răspicat de Sara? Păi, să vedem, indiciul este: 113 de perechi de cer-cei! Ai Ioanei, că doar nu ai mei! Carevasăzică, ghiceşte cineva care-i primul cuvânt pe care l-a spus copilul, în aceste cir-cum-stan-ţe? 

Sara şi tati. Sara seara cu tati, de obicei.

Păi cum să vă explic, să înţelegeţi? Ştiţi cum e când apare ceva şi nu mai contează nimic? Uite-aşa: tati nu se mai poate des-căl-ţa, nu mai poate ră-su-fla, nu mai poate miş-ca, nu poate vor-bi, nu poate face ni-mica ni-mi-cu-ţa. Decât dacă face orice-ar face cu Sara în braţe! Fericire maximă, acum mă lăsaţi în pa-ce! A venit ta-ti!

Acestea fiind spuse, mami poate să aibă un răgaz şi pentru ea! Nu prea mult, zic!

Să nu ziceţi că mint, vin cu ceva dovezi, că n-aţi mai văzut-o de mult, cel puţin nu pe aici!

Activitate, activitate şi iar activitate! Vă rog, nu mă deranjaţi!

Ori suna telefonul, ori nu-i plăcea programul. Oricum am da-o, clar, e vorba despre "a lua atitudine"!

Fericire maximă! Doar era a-fa-ră!