De ce sunt bărbaţii infideli?

E un răspuns care nu mi-a fost reclamat, dar m-a stârnit postul lui George Colang. Post pe care-l găsiţi aici. M-a stârnit nu pentru că aş considera afirmaţiile lui drept nişte neadevăruri, ci pentru că trebuie făcute nişte precizări. Dacă ar fi să se facă o distincţie cantitativă a infidelităţii între femeie şi bărbat, aceasta este dată de mobilul înşelăciunii. Câteva idei, drept premise:

Evident, bărbaţii înşală la fel cum o fac şi femeile, nu există o cantitate de înşelăciune şi de hoţie; suntem toţi o apă şi un pământ, ne fug ochii după toate şi după nimic şi uite aşa aşteptăm să vină marea peste noi.

[...]

Femeile sunt cu mult mai mult avide decât bărbaţii, ele sunt mai mereu cu un pas în faţa gorilelor. Mi se pare imposibil şi chiar lipsit de bun simţ să credem într-o gogomănie de felul acesta. (este vorba despre gogomănia de a crede că bărbaţii înşală mai mult decât femeile)

Bărbaţii nu-s mai răi şi nici mai buni decât femeile. Mai ales, nu-s mai răi. Invers, femeile nu-s mai bune sau mai inocente decât ei. Toţi o apă şi-un pământ, într-adevăr. Cu diferenţe pe care voi încerca să le expun mai jos.

Aş reformula mitul care spune că masculul înşală mai mult decât femela. Aş spune că bărbatul înşală altfel decât ea. Pur şi simplu altfel. Şi când folosesc termenul ăsta, mă refer la mai multă uşurinţă. Poate ăsta e motivul pentru care se spune că EL înşală mai mult. Este vorba de o uşurinţă dată de o distincţie mai clară între sex-ca nevoie de natură biologică ce trebuie satisfăcută-şi sentimente. Distincţie pe care femeile o fac mai greu. Şi, dacă vorbim de diferenţe între bărbaţi şi femei când vine vorba de înşelat, poate că în zona asta ar trebui să căutăm răspunsuri, în primul rând. Femeia amestecă mai uşor lucrurile, separă mai greu nevoia fizică de sentimente. Mai greu, asta nu înseamnă că nu sunt destule cele care fac bine această distincţie. Numai că sunt mai puţine decât bărbaţii, dacă-i să vorbim de cantitate. Când o femeie caută să se ducă în altă parte, se va duce, în primul rând, pentru că va căuta să ajungă undeva unde să i se reconfirme frumuseţea, va căuta gesturi de afecţiune care-i lipsesc, mărunţişuri pe care un bărbat le face de obicei la începutul relaţiei. Floarea, cuvântul care-o face să se simtă specială, bileţelul pe care-i scriai te iubesc. EA tânjeşte mai mult după asta, decât după sex. Şi, da, e adevărat, poate nu mai ştie nici ea să te facă să vrei să faci mărunţişurile astea. Dar, de-i vor lipsi, poate că le va căuta în altă parte şi, când le va găsi, mai mult decât bărbatul in situaţia in care ajunge în altă parte, va pleca. Pentru că, mai mult decât bărbatul, nu se mai întoarce după ce a înşelat. Căci, dacă a regăsit mărunţişurile după care tânjea si de care-i era dor, a înşelat şi cu sufletul.

De obicei, bărbatul caută în altă parte pentru că femeia de lângă el nu mai e frumoasă, nici îngrijită, nu mai are poftă de sex la sfârşitul unei zile în care a alergat după doi-trei copii, nu mai e atât de dispusă să satisfacă o nevoie biologică a celui de lângă ea, nevoie care pentru ea nu-i, oricum, atât de pregnantă. Câti bărbaţi s-au simţit un obiect, o cale de satisfacere a unei nevoi biologice, în faţa unei femei? Dar invers? Şi aici, cantitativ, balanţa înclină în favoarea femeilor. Rămânănd în sfera exemplelor, câte dintre ele vor mai fi dispuse să te iubească după o ceartă? Câte vor fi capabile să-şi oprească mintea din a toca nemultumiri, iubind apoi? Puţine. Multe din ele nu te vor lăsa nici să le atingi. Nu imediat. Nu după o ceartă în urma căreia ea vrea să simtă afecţiune sufletească, iar el, trupească.

Rămânând în contextul mobilului infidelităţii, există bărbaţi care consideră că o altă femeie poate salva o relaţie. Cealaltă poate împrospăta, poate reduce monotonia. Şi, când intensitatea trăirilor se va fi estompat, EL se va întoarce de unde a plecat (fără să fi plecat, de fapt!) Iubind, poate, mai mult. Din nou, într-o astfel de situaţie, pentru că se implică mai uşor şi altfel decât fizic, femeia se va întoarce mai greu după o infidelitate. Acum, bărbatul care înşală e mai degrabă duplicitar. Realmente, le poate iubi pe cele două femei din viaţa lui. Pe cea de-a doua intens. Dar cu acea intensitate care nu lasă loc banalităţii, care te ţine viu, care-ţi face să zburde fluturi în stomac, dar care, pe cât este de frumoasă, pe atât de sigur este sortită sfârşitului. Nu intru în sfera moralului, a ideii de a fi acolo ori a nu mai fi deloc, de a fi într-un singur loc, nu în două, pentru că aşa ar fi just faţă de celălalt.

Poate că împrospătarea de care vorbeam ţine şi de calităţile pe care le poţi redescoperi la cel căruia îi eşti infidel, prin comparaţie cu celălalt. În acest caz, dacă duce la o redescoperire, infidelitatea poate fi cumva benefică?

Apoi, nu pot să nu invoc modul în care un bărbat îşi verbalizează, în general, poftele trupeşti. Între două grupuri-unul format din bărbaţi şi altul de femei-verbalizarea dorinţei va fi mai prezentă în cadrul primului. Bărbaţii îşi exprimă mai uşor atracţia fizică şi mai vulgar decât femeile. Ce bună-i aia! sunt cuvinte mult mai prezente decât... ce bun e ăla! Probabilitatea ca, mergând pe stradă, o femeie să fie abordată de un grup de bărbaţi este mai des întâlnită decât situaţia inversă. Alt motiv pentru care îi este atribuită bărbatului infidelitatea, mai mult decât femeii. Chiar fără ca ea să fie concretizată.

De ce sunt bărbaţii infideli? Pentru că le place. Pentru că biologicul-cu nevoile lui-este disociat de psihic si vor să şi-l satisfacă. Pentru că se plictisesc repede şi caută provocări noi. Ceea ce fac şi femeile, dar, se pare, într-o mai mică măsură. Pentru că, de obicei, pentru bărbaţi, nevoia de sex e mai importantă decât pentru femei. Dacă nu vor primi ceea ce-şi doresc, vor căuta în altă parte. Nu-i o noutate faptul că, cel mai frecvent, nemulţumirile bărbatului se situează în sfera lipsei de dispoziţie a femeii de lângă el în această direcţie.

De ce sunt bărbaţii consideraţi mai infideli decât femeile? Pentru că pot să fie infideli fără să fie nevoiţi să plece de acolo. Mai mult decât femeile. Pentru că se pot întoarce şi pot iubi la fel. Pentru că pot avea o relaţie strict sexuală în altă parte, fiind capabili să trăiască şi acasă. Pentru că nu amestecă lucrurile aşa de mult cum o fac femeile. Iar dacă ele sunt cu un pas înaintea lor, pasul este, de multe ori, degeaba, pentru că nu-l concretizează la fel de mult ca bărbaţii.