Cosmarul RATB este in plina desfasurare. Vin si caldurile... ne vom delecta cu mirosuri de tot felul, in aglomeratii de tot felul.
Intr-una din diminetile din saptamana asta, am avut ocazia sa retraiesc atmosfera despre care vorbeam zilele trecute, cand pomeneam de numaratul pana la 4 sau 5 al mijlocului de transport in care indraznim sa ne urcam in drumul spre serviciu, dimineata devreme.
E adevarat, ma duceam intr-un loc atat de drag mie, incat nu prea conta in momentul ala ca trebuia sa suport 10 minute de mers "intepenit" (imposibil sa misti o mana, sa intorci capul sau sa stai in doua picioare). Dar ce te faci cand trebuie sa suporti asta in fiecare zi?
Am avut ocazia sa-mi amintesc inca o data ca nu, cel putin in tramvaiul 41 nu te poti urca in jur de 8 dimineata decat dupa ce numeri linistit pana la 4 sau 5. Generalizand, si gandindu-ma la cum arata locurile in care traim si pe unde trecem, la ce lasam in urma noastra, in general, mi-au mai urlat, incat o data in cap, convingerile ca nu, nu ne indreptam intr-o directie buna, ca nu, nu suntem in stare sa traim civilizat si ca nu, nu ar trebui sa avem pretentii de recunoastere din partea altora cum ca am fi si noi vreo tara europeana, ceva.
Si nu, nu sunt pesimista de fel!
Intr-una din diminetile din saptamana asta, am avut ocazia sa retraiesc atmosfera despre care vorbeam zilele trecute, cand pomeneam de numaratul pana la 4 sau 5 al mijlocului de transport in care indraznim sa ne urcam in drumul spre serviciu, dimineata devreme.
E adevarat, ma duceam intr-un loc atat de drag mie, incat nu prea conta in momentul ala ca trebuia sa suport 10 minute de mers "intepenit" (imposibil sa misti o mana, sa intorci capul sau sa stai in doua picioare). Dar ce te faci cand trebuie sa suporti asta in fiecare zi?
Am avut ocazia sa-mi amintesc inca o data ca nu, cel putin in tramvaiul 41 nu te poti urca in jur de 8 dimineata decat dupa ce numeri linistit pana la 4 sau 5. Generalizand, si gandindu-ma la cum arata locurile in care traim si pe unde trecem, la ce lasam in urma noastra, in general, mi-au mai urlat, incat o data in cap, convingerile ca nu, nu ne indreptam intr-o directie buna, ca nu, nu suntem in stare sa traim civilizat si ca nu, nu ar trebui sa avem pretentii de recunoastere din partea altora cum ca am fi si noi vreo tara europeana, ceva.
Si nu, nu sunt pesimista de fel!
Da, m-am plimbat şi eu azi cu RATB-ul (am avut maşina în service)... Rău mai trăim...
RăspundețiȘtergereSă vezi ce poveşti ne spune dna Boroş, care a fost în Japonia de curând...
Nici nu vreau sa-mi imaginez... Desi, parca as vrea s-o prind la o vorba, mai aflu si eu despre "ce si cum" in tari in care lucrurile nu se deformeaza pe zi ce trece...
RăspundețiȘtergereNeapărat! E încă în stare de şoc!
RăspundețiȘtergereApropos de transport: cică trenul de mare viteză din Japonia a avut şi el întârziere: 30 de secunde într-un an!!! per total!!!
Mult rau. Aici cat o fi recordul?
RăspundețiȘtergereAaaa, noi suntem sub 5 secunde! (Pă fir dă păr dă locuitor!)
RăspundețiȘtergere:)) Aaa, da? Sub 5 secunde? Fericiti cei saraci cu Duhul...Cu Polul ala ce se mai aude?
RăspundețiȘtergereHabar n-am. Apolodor e in spital. Cică e suspect de septicemie.
RăspundețiȘtergereAr trebui să scape,
că e pe hârtie,
dar la noi în ţară
nu se ştie!
Te ţin la doidouăzeci.
P.S. ...la (adică) curent.
Aaa... septicemia la noi e cam grava...adica e un fel de moarte sigura. Bietul Apolodor... Doar suspect, zici? Pai poate scapa!
RăspundețiȘtergereSi de-o fi sa scape,
ca e pe hartie,
sa imi zici si mie
ce mai facem maine!
Tine-ma la doipatrusaucatvreitucudouazecisaufara :))
Aş, Apolodoru' are şapte vieţi în pieptu-i de aramă!
RăspundețiȘtergereEu mâine încep show-ul la 9AM şi termin la 10PM. Dacă supravieţuiesc, ne vedem online.
Nu pot mai mult de 220, că-ţi prăjesc aparatura. Eu pe cine mai commentez???
Bine, bine, la cat vrei tu, atunci.
RăspundețiȘtergereSi, da, ne vedem in nocturna!