Leapsa cu serialele

Nici nu m-am lamurit bine ce-i cu leapsa, ca am si primit-o. Carevasazica despre seriale. Un subiect delicat, ce-i drept. Cel putin pentru mine.

Nu stiu altii cum sunt, dar daca vrei sa ma chinui, ma obligi sa ma uit la un film horror. Sau SF. Sau de actiune. In general la orice ar putea sa-mi influenteze starea de spirit altfel decat pozitiv, sa ma faca sa visez urat noaptea sau sa ma faca sa tresar.

Cand vine vorba de seriale, e si mai complicat. Cum nu sunt in stare sa ma concentrez astfel incat sa le insir cronologic, ma incumet sa raspund alergaturii enumerand aleator cateva din cele asupra carora m-am oprit de-a lungul ultimilor ani.

1. Ultimii ani multi, bag seama, ca nu pot sa nu-mi amintesc acum, cand ma gandesc la seriale, de (o sa fiti surprinsi) The young and the restless, primul si singurul soap opera pe care l-am urmarit, de care am fost si mai interesata dupa ce, in English my love, manualul de engleza din clasa a IX-a, invatasem si noi despre soap opera, pe care sus-numitul il ilustreaza perfect. Asta a durat cu indulgenta un an. Dar, fiind primul, n-aveam sa nu-l numesc aici doar pentru ca , de atata vreme, parerea mea despre el e una... nu tocmai... buna. Dar, da, ma uitam dimineata inainte sa plec la scoala, la reluarile a 3-4 episoade din 5. Si nu, in momentul asta n-as putea spune de ce. Pot sa spun de ce nu-mi place, asta da.

2. Revenind la vremuri mai putin indepartate, totusi, aduc in discutie Lost. Cred ca a tinut vreo doua sezoane, cu intreruperi, perioada in care am rezistat in fata povestii ce devenea din ce in ce mai adventury, mystery, sci-fi, thriller, adica ingredientele potrivite pentru starea de spirit pe care nu mi-o doresc de pe urma unui film, fie el si Lost.

3. Zic imprejurari pamantene si ma opresc la E.R., care ni l-a dat pe George Clooney (inca ma intreb ce-o fi cautat el in The man who stare at goats) si l-a facut mare, mare, si care s-a potrivit manusa gusturilor mele pasnice si in cautare de aventuri si intamplari simple si absolut umane, dar frumos ilustrate. Si care mi-a satisfacut o parte din curiozitatea legata de un domeniu care ma fascineaza. Caci, da, tare mi-ar fi placut sa fiu medic sau macar o ganganie de orice fel care sa se poata strecura intr-un spital, intr-o sala de operatie, sa vad eu cum se face, ce se face si de ce (si-o sa se intample asta fix cand o sa se intample sa dam peste ganganii in salile de operatie).

4. Am trecut si prin etapa Familia Bundy, da. Cine n-o fi trecut? N-a durat mult, zic, si a fost acolo in destul de multe seri, incat sa sfarsesc prin a ma plictisi si de el, asa cum ma plictisesc de comediile care mi se par exagerate intr-atat incat nu mai sunt in stare sa le prind farmecul.

5. Singurul serial pe care l-am urmarit pe nerasuflate (traiasca filelist-ul, ca m-am putut delecta cu el in ritmul in care am voit) ramane Grey's anatomy. Nu stiu ce mi-a facut, cum m-a prins, dar m-a facut sa ratez intalniri, sa aman cumparaturi, sa mananc fara paine, sau sa nu mananc, sa nu raspund la telefon, pe principiul "hai, sa mai vad si episodul asta", sa-mi para rau ca se termina si sa astept cu nerabdare fiecare zi de vineri din timpul difuzarii sezonului 6. Poate pentru ca are legatura cu acelasi domeniu despre care am spus mai sus ca ma fascineaza. Si stiu ca o privire de specialist ar putea trage concluzia ca, din punct de vedere medical, filmul nu e deloc professional, dar eu, ca necunoscator, vad lucrurile ca si cum s-ar petrece in realitate intr-un astfel de loc. Ellen Pompeo nu mi se pare nici frumoasa, nici teribil de atragatoare, ci doar o alegere foarte buna pentru povestea filmului. Patrick Dempsey? Da, Shonda Rhymes a stiut ce-a stiut, cred ca este asul din maneca la capitolul audienta... feminina. Ce-mi place la Grey's anatomy? E genul de film care nu te plictiseste cu aceleasi si aceleasi stereotipii (cel putin, nu pe mine), e usor de urmarit, are si scene usor haioase, nu provoaca insomnii si nici nu prezinta povesti cu printi si zane si feti-frumosi sau vreo apocalipsa programata de minti bolnave. Nu e nici sci-fi, nici horror, dar nici banal. E pur si simplu uman, are povesti cu si despre oameni. Te pune pe ganduri, te face sa-ti pui intrebari si totul intr-un mod foarte firesc.

Bine, s-a facut cam tarziu. Ar mai fi cateva care-mi apar acum in minte, dar cred ca ma opresc cu alergatul printre seriale. Alergatul meu linistit, printre povesti linistite. La ore tarzii si la sfarsit de saptamana se cade sa alergam prudent, ca-i mai sanatos. Productiv, nu stiu.

Leapsa? O pasez mai departe? Sa ma lamureasca Anne, zic, ca o autoare morala ce e, pentru povestea despre seriale de mai sus.
Nu de alta, dar daca e de "pasat", le-as pasa-o Iuliei si lui Geo. Si lui Alex, poate sta, cumva, degeaba.