Lucruri frumoase prin ochii unor copii

Eram la scoala, in timpul unei ore. Ne straduiam sa descalcim un text. Citeam "Ce sont les comédiens, ce sont les magiciens…!".
Numai cine n-a trait experienta nu stie ca visul oricarui profesor este sa fie liniste la ora. Bine, bine, liniste, dar parca ceva nu era in regula.
Parca era prea liniste. Copiii erau atat de tacuti, incat pareau apatici. Isi faceau treaba, raspundeau la intrebari, isi notau. Ca de obicei. A, evident, n-a lipsit nici analiza tinutei vestimentare, nici cea a gesturilor, observatia... tot tacamul. Ca de obicei, spuneam. Numai ca era prea liniste, o liniste care nu-mi placea si in care nu ma simteam confortabil. Pareau lipsiti de viata, parca nu mai erau copii, ci niste adulti incatusati de griji si ganduri. Pareau tristi. Atat de tristi, incat mi-am zis ca trebuie sa gasesc o modalitate sa-i "trezesc". Sunt doar niste copii. Si, daca nici ei, copiii, nu imi mai par veseli si nu ma incarca cu energie, atunci jumatate din farmecul meseriei pe care o fac dispare.
Mult prea liniste, spuneam. Si ma gandeam la o solutie sa dezmortesc atmosfera. Ei, aflati ca miscarea pe care am facut-o a fost, si pentru mine, cel mai bun si cel mai frumos lucru pe care l-am trait azi. I-am rugat sa scoata o foaie de hartie. S-au uitat la mine (cam speriati, ce-i drept) intrebandu-ma din priviri de ce... dau test. Nu, nu e test, e doar o intrebare. Si suna cam asa: "Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat azi?" (Iulia, merci, merci!). Apoi a urmat intrebarea lor: "Sa scriem si despre dumneavoastra?". Daca tot venise ideea, le-am spus sa adauge si trei cuvinte care le vin in cap atunci cand se gandesc la mine.
In mai putin de 5 minute aveam raspunsurile. Si, ce e mai de pret, aveam multe zambete! Mai multe decat puteam sa sper ca voi primi.
Din raspunsurile lor legate de lucrurile frumoase, o sa adun aici cateva. Partea a doua nu cred ca e cazul sa o expun aici, sunt lucruri prea frumoase si...atat.
In concluzie, cateva din lucrurile frumoase vazute prin ochii unor copii.

"Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat azi a fost ...

ca a rasarit soarele."
ca a inflorit o floare."
ca am mancat corcoduse in ora de romana."
ca am vazut-o pe sora mea mai mica jucandu-se si razand."
ca am trecut pe langa fosta mea gradinita si am vazut copiii de acolo jucandu-se."
ca in sfarsit a venit primavara."
un cadou de la parintii mei: un telefon."
antrenamentul de volei"
ca am ajuns la scoala si mi-am vazut colegii sanatosi."
ca soarele straluceste."
ca,desi antrenamentul nu a fost destul de bun, am reusit impreuna cu fetele sa-l inveselim pe domnul antrenor."
ca am reusit sa fac un blocaj perfect la volei."
antrenamentul de volei si ora de franceza." ( deja zambeam cu totii)

Cum spuneam, am fost rasplatita pentru incercarea mea. Rasplatita pe deplin, cu zambete. Multe zambete. Ce sa te faca sa te simti mai bine decat zambetul unui copil? Plus ca ce mai ramasese din ora a avut cu totul alta alura.
Despre cuvintele lor referitoare la mine o sa spun doar ca, inca o data, m-au facut sa ma gandesc... ca atunci cand alegi intre "ceva" si "altceva", si cand ambele alegeri implica niste copii, n-o sa fii niciodata sigur daca ai facut alegerea buna. Va tin la curent.

E atat de simplu sa faci pe cineva sa zambeasca! Stiu ca poate parea banal ce am scris aici, dar e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat azi si trebuia sa vorbesc despre el. Credeti-ma, e chiar frumos!