De-ale gandurilor

Sunt la capatul unei saptamani chinuite. Sunt obosita, buimacita de nesomn, simt ca nu ma recunosc. Imi place sa ma complic, asadar gandurile-mi sunt imprastiate in mii de bucatele. Prin toate colturile prin care am trecut a ramas cate ceva.

Unele posturi le scriu cu scopul declarat de a vedea, in primul rand eu, cine sunt si de ce sunt. N-am niciun raspuns. Nu mai am rabdare, nu mai am timp si, ca o consecinta fireasca, nu mai pot.

Uneori sunt bine cu mine. Alteori nu-mi place cum sunt, ce sunt si unde am ajuns.

Alta data ma regaseam citind. Acum si de asta sunt incapabila. Alteori eram sociabila si mai sigura pe mine, organizam intalniri cu prietenii, petreceri surpriza. Aveam putere, aveam timp, aveam rabdare.

M-am schimbat si nu-mi dau seama care mai sunt eu. Cea dinainte sau cea de acum? Cea optimista sau cea pesimista? Cea care gasea mereu solutii sau aceea buimacita de acum, care nu mai stie cum si unde sa se imparta?

Nu ma plang. Pur si simplu astern aici niste ganduri.