Ieri am simţit mirosul ăla... de toamnă. Şi-am realizat că a venit. Nu ştiu când s-a dus vara, parcă n-a fost aşa cald. Am respirat mai uşor şi-am simţit vacanţa mai... cu spor. Dar a venit. Şi, v-am mai spus? Nu ştiu când. M-am trezit cu mirosul ăla care-mi place şi care mă duce mereu la anii de demult, în care, copil fiind, simţeam emoţia începutului de an. Apoi când, în studenţie, plecam cu gânduri măreţe înspre Bucureştiul meu, cel agitat şi aglomerat în care mă simţeam deja acasă.
Nu ştiu ce anume îmi place, dar mă simt asemeni unui copil care descoperă primele jocuri, făcându-şi primele amintiri ale copilăriei.
Nu ştiu ce anume îmi place, dar mă simt asemeni unui copil care descoperă primele jocuri, făcându-şi primele amintiri ale copilăriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu