27 septembrie 2010

Schimbarea - singura constantă din viaţă.

"Schimbarea este, practic, singura constantă.
Energia, materia se schimbă întotdeauna... se metamorfozează... se contopeşte... creşte... moare.
Nenatual e doar modul în care oamenii încearcă să nu se schimbe... modul în care ne agăţăm de felul în care lucrurile erau cândva, în loc să le lăsăm să fie ceea ce sunt acum, modul în care ne agăţăm de amintiri vechi, în loc să ne facem altele noi... modul în care insistăm să credem... în ciuda orcărei dovezi ştiinţifice, că orice din viaţa noastră poate fi permanent.
Schimbarea este constantă. Felul în care trecem prin schimbare ţine doar de noi. Putem simţi că murim, sau putem simţi că avem o a doua şansă la viaţă. Dacă ne descleştăm degetele... nu mai ţinem atât de strâns... şi ne lăsăm duşi de val... ne putem simţi străbătuţi de adrenalină pură... ca şi cum în orice moment putem avea o nouă şansă la viaţă... ca şi cum în orice moment ne putem naşte din nou."

P.S. Nu, nu-mi aparţin rândurile de mai sus. Însă există în ele atâta adevăr, încât am vrut să le am aici. Pur şi simplu.

15 septembrie 2010

Strada fericirii

... ajung pe strada fericirii... merg drept inainte, dau să o iau la stânga. Nu merge. Dreapta. Nici pe dreapta nu merge. În final, descopăr că e sens unic. Ma uit in jur, încerc să văd încotro aş putea să mă îndrept. Pentru că nu mai vreau să merg în direcţia în care am mers până deunăzi. Am ajuns într-o fundătură. Mă aşez pe bordură, îmi împreun mâinile şi încerc să găsesc o soluţie. Şi nu reuşesc să ma decid dacă să merg înainte, deşi până acum câteva clipe voiam să schimb direcţia, sau să încerc, totuşi, aşa cum mi-am propus, să găsesc o altă cale. Sau poate strada fericirii era alta. Deşi aş fi jurat că pe ea mergeam. Şi la fel de bine aş fi jurat că mă îndreptam în direcţia bună. Poate că, într-adevăr, am greşit strada.