9 martie 2011

Sufletul darului

Perle, bijuterii, parfumuri, produse de înfrumuseţare de tot soiul. Un ruj, o brăţară, un colier. Seturi din gama "pentru casă" sau din gama "uz menajer". O vază pentru flori. O cutie pentru cafea, căni, seturi de ceşti. Haine. Poate fi orice. Toate-s daruri dragi, oferite cu bucurie. Şi nici nu contează ce-i dincolo de hârtia ce împachetează darul. Căci toate, absolut toate, sunt semne de preţuire. 
Darurile pot lua orice formă. Însă cele mai preţioase sunt, adesea, acelea ce-ţi fac sufletul să zâmbească-pentru că sufletul tău are nevoie de zâmbete pentru a simţi frumos. Are nevoie să primească darul preţuirii celor de lângă el. 
Sunt zile speciale pentru tine. Si, în astfel de zile, îţi doreşti să simţi că oamenii frumoşi din jurul tău te preţuiesc. Vrei, mai mult decât în altele, să te simţi iubit, să simţi că realmente însemni ceva pentru cei pentru care aveai certitudinea că însemni ceva. Darul împachetat cu grijă îşi pierde din valoare dacă nu transmite sufletului tău şi emoţia lui "a fi preţios". E vorba doar de nevoia de iubire. Când nu-l simţi pe "a fi preţios", ziua specială îşi pierde semnificaţia. Rămâne doar o amintire de care vrei să scapi. Poate pentru a păstra iluzia că eşti iubit. Sau poate pentru a mai învăţa o lecţie.