14 februarie 2011

Azi iubim. Mâine poate ne răzgândim

Dacă aş fi putut, tare-aş fi vrut să stau în casă azi. Nu de alta, dar îmi erau suficiente reclamele tv şi radio cu şi despre iubire, inimioarele de prin mailuri, articolele de prin ziare. Aşa, c-a fost luni şi-a trebuit să merg la şcoală, n-am avut decât să dau ochii cu inimioarele în mărimi naturale. Ceasuri în formă de inimă, jucării din pluş cu inimioare pe ele, bannere cu reclame de tot soiul în care lumea era toată o inimă. Nenumărate şi pentru toate gusturile.
Nu iubesc-adică iubesc, dar pentru iubirea de genul ăsta nu există o zi. Poate inventăm "Be my friend", dar pe asta unii o sărbătoresc în fiecare zi. Ah, n-au americanii, să luăm de la ei?
Totuşi, să mă lămurească şi pe mine cineva: azi, că-i ziua lui Valentin, iubim mai mult? Nu de alta, dar sunt atâtea moduri de-a ne arăta iubirea oricând, încât nu ştiu dacă avem nevoie de-o zi anume în care dragostea să fie la loc de cinste. Ar trebui să se manifeste în orice clipă, oricum. Iar florile... sunt la tot pasul, în fiecare zi!
Mâine nu va mai fi ziua lui Valentin. Băgăm iubirea-n cutiuţă, închidem cu cheia, nu mai vedem florile de la colţul străzii şi lăsăm Dicţionarul de vorbe frumoase să mai capete ceva praf. Până la anu`. Doar o dată-i ziua lui Valentin!

11 februarie 2011

Spune-mi ceva

Uneori ne dorim linişte. Însă când liniştea nu mai este suficientă stării de bine, tânjim după cuvinte. De orice fel. De la oricine, despre orice. Un cuvânt poate schimba stări, poate sfărâma vise, poate aduce zâmbete şi poate provoca tristeţe. 
Câte momente au trecut în care să tânjeşti după un cuvânt? În câte din clipele vieţii tale, simţindu-te singur, un cuvânt a fost suficient pentru a-ţi reîntregi universul?
Uneori, când le avem, le dispreţuim, ne agasează, ne întrerup gândurile, ne par inutile. Şi goale. Asemeni prezenţei oamenilor. Când nu mai vin de nicăieri, e mult prea linişte.
Îngândurat, priveşti către nicăieri, căutând un soare care să-ţi lumineze trăirile şi spre care să vrei să alergi. Nu-l găseşti deşi, în sufletul tău, ştii calea: un cuvânt. L-ai alungat, însă, în clipele în care-ţi părea gol. Şi nu mai vrea, nu are de unde să mai vină. 


10 februarie 2011

Fără griji

Acum ceva vreme am dăruit-o sub forma unui răvaş. La o aniversare. Nu o păstrasem, dar voiam s-o am. Am regăsit-o şi v-o dăruiesc. Vouă, celor care preţuiţi deopotrivă prietenia şi oamenii din spatele ei.

Fără griji (Alexandru Andrieş)

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!... 

8 februarie 2011

Fuga înspre fericire

Fericire. Când o atingi, preţuieşte-o ca pe un bun sfânt, fără să uiţi cât ai tânjit după ea.
Trage zăvorul şi închină un pahar în cinstea sentimentului de bine, a stării extatice. Lasă-te să ţopăi, dă-ţi voie să strigi, lasă-i pe alţii să citească în sufletul tău pentru a vedea şi ei. Pentru a vedea că pot şi ei.
Ai obosit. Ai obosit să tot alergi strigându-ţi fericirea, fără ca nimeni s-o fi văzut. Nicio fărâmă din ea. Nimeni. Nici cel de pe stradă-care parcă ţi-a zâmbit percepând zâmbetul tău, dar n-a putut să vadă că era fericire. Nici şoferul de taxi. Nici vânzătorul, când i-ai întins, mai vesel decât de obicei, banii pentru cumpărături. Nici vecinul care se întorcea de la serviciu. Nici măcar prietenul tău de-o viaţă. Nimeni n-a înţeles că eşti fericit. Nimeni n-a văzut că ochii tăi au căpătat o strălucire aparte.
Toţi erau prea obosiţi-alergaseră înspre nu se ştie ce- fericire-i ziceau. Fără s-o fi văzut trecând pe lângă ei. Aproape că ea i-a atins în repetate rânduri, însă oboseala dată de fuga necontenită nu i-a lăsat s-o vadă.
O vor vedea-o, odată opriţi din alergat.

7 februarie 2011

Femeie. Frumoasă

Te uiţi în oglindă şi vezi o femeie frumoasă. Te iubeşti pentru ceea ce eşti, te iubeşti pentru că ştii să iubeşti, ştii să-ţi înfrângi limitele, ştii să cedezi, dar ştii şi să învingi.
Te iubeşti pentru că eşti femeie, pentru că poţi fi atât de puternică, încât nimic să nu facă să dispară razele de soare din sufletul tău.
Te iubeşti pentru că eşti unică-atingerile-ţi sunt unice, privirea-la fel. Şi felul în care rosteşti te iubesc.
Te uiţi în oglindă şi eşti capabilă să vezi dincolo de aparenţe, găseşti întotdeauna resurse în tine-pentru a-ţi oferi ţie şi pentru a oferi altora zâmbete şi încredere.
Te iubeşti pentru că doar tu, femeie, poţi fi mamă.
Şi pentru că poţi să vezi deopotrivă soarele şi norii. Şi pentru că, orice ai vedea, rămâi TU.
EI te iubesc pentru prea puţine din motivele astea. Pentru asta nu văd, adesea, frumuseţea de dincolo de aparenţe.
Tu rămâi, însă, frumoasă.