30 august 2010

A venit, a venit toamna/ Acoperă-mi inima cu ceva...

Ieri am simţit mirosul ăla... de toamnă. Şi-am realizat că a venit. Nu ştiu când s-a dus vara, parcă n-a fost aşa cald. Am respirat mai uşor şi-am simţit vacanţa mai... cu spor. Dar a venit. Şi, v-am mai spus? Nu ştiu când. M-am trezit cu mirosul ăla care-mi place şi care mă duce mereu la anii de demult, în care, copil fiind, simţeam emoţia începutului de an. Apoi când, în studenţie, plecam cu gânduri măreţe înspre Bucureştiul meu, cel agitat şi aglomerat în care mă simţeam deja acasă.
Nu ştiu ce anume îmi place, dar mă simt asemeni unui copil care descoperă primele jocuri, făcându-şi primele amintiri ale copilăriei.

11 august 2010

Timpul nu asteapta pe nimeni

Nu asteapta nici sa ne decidem, nici sa ne plangem, nici sa ne lamentam si nici sa ne consideram victime.
Nu asteapta nici sa ne gasim sufletul pereche, nici sa o luam de la capat.
Nu asteapta nimic.
Nici sa legam prietenii, nici sa le dezlegam, nici sa regretam ca am facut sau n-am facut , la timpul potrivit sau nu.
Nu asteapta sa ne simtim maturi, sa ne simtim adulti, sa ne simtim pregatiti pentru incercari, pentru copii, pentru intemeierea unei familii, pentru infaptuirea unei nebunii sau pentru decizii intelepte.
Nu asteapta sa ne dam seama ca am gresit. Si, chiar daca ne dam seama ca am gresit, el va fi trecut deja. Si, daca le vom indrepta, greselile, el tot va fi trecut.
Nu asteapta nici macar sa ne dezmeticim dupa ce ne-am trezit dimineata buimaci, gandindu-ne la ce va fi.
Pur si simplu trece.