11 februarie 2011

Spune-mi ceva

Uneori ne dorim linişte. Însă când liniştea nu mai este suficientă stării de bine, tânjim după cuvinte. De orice fel. De la oricine, despre orice. Un cuvânt poate schimba stări, poate sfărâma vise, poate aduce zâmbete şi poate provoca tristeţe. 
Câte momente au trecut în care să tânjeşti după un cuvânt? În câte din clipele vieţii tale, simţindu-te singur, un cuvânt a fost suficient pentru a-ţi reîntregi universul?
Uneori, când le avem, le dispreţuim, ne agasează, ne întrerup gândurile, ne par inutile. Şi goale. Asemeni prezenţei oamenilor. Când nu mai vin de nicăieri, e mult prea linişte.
Îngândurat, priveşti către nicăieri, căutând un soare care să-ţi lumineze trăirile şi spre care să vrei să alergi. Nu-l găseşti deşi, în sufletul tău, ştii calea: un cuvânt. L-ai alungat, însă, în clipele în care-ţi părea gol. Şi nu mai vrea, nu are de unde să mai vină. 


5 comentarii:

  1. Helloooooooooooooooooooooooo-hooooooooooooo!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand am citit titlul postarii mi-a venit in mine o poezie cu acelasi nume.Nu ma pot abtine sa nu o postez. :)
    "Dacă-am să te chem
    Dă-mi măcar un semn
    Fie şi-un blestem
    Din partea ta.
    Totuşi nu ştiu cum
    Pentru-atâta drum
    Ce-a-nceput acum
    Spune-mi ceva.

    În noaptea despărţirii dintre noi
    Copacii cad pe drum din doi în doi,
    În ochi mă bate viscolul câinesc
    Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

    Probabil drumul meu va duce-n iad
    Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
    Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
    Că biata cifră doi s-a sinucis.

    Şi de atâta viscol vestitor
    Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
    Că tineri am intrat şi cu ce rost
    Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

    Nici aripile zboruri nu mai pot,
    E numai despărţire peste tot
    Şi se aude că va fi mai greu
    Decât vom fi departe tu şi eu.

    Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
    Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
    Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
    Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

    Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
    Dezastrul împărţirilor la doi,
    Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
    Şi cum e să fii singur pe pământ."
    (Adrian Paunescu)

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Pe vocea Tatianei Stepa... :)

    RăspundețiȘtergere