Dând valoare trecutului

Lucrurile mărunte sunt cel mai uşor de oferit.

Minunea nu este aceea de a le oferi sau de a le trăi, ci de a le vedea măreţia chiar şi atunci cand ceea ce simţim e mai presus de noi, când certitudinile ne întristează sufletul şi ne fac incapabili să ne bucurăm de ele. Uităm că există şi cedăm în faţa amărăciunii, cu preţul asumat de a rămâne într-o realitate care, paradoxal, de cele mai multe ori, nici nu ne mai reprezintă- pentru că e mai uşor să ne întoarcem la ceea ce ŞTIM, decât să privim înspre ceea ce NU ŞTIM, pentru că preţuim mai mult ceea ce am avut, în defavoarea a ceea ce am putea avea.

Uităm să preţuim micile daruri care ni se oferă- fie ele şi simpla prezenţă a cuiva lângă noi, uităm să ne iubim, punând preţ pe neîmpliniri, accentuându-le şi făcându-le parte din prezent, când ele sunt doar TRECUT.