Lecţie: despre a fi "acolo"

Aseară- e adevărat, destul de târziu, stând în pat, am văzut că aveam un apel nepreluat. N-am sunat, gândindu-mă că este destul de târziu şi că voi suna a doua zi. A doua zi, sunând, am aflat că un prieten avea nevoie de mine pentru a supraveghea două fetiţe, cât timp mama şi restul familiei mergeau la înmormântarea tatălui lor- pe care-l cunoşteam, de altfel. Înmormântare care avea loc chiar "a doua zi".

Adică am sunat, dar a fost prea târziu ca să-i mai pot ajuta.
Credeam că ştiu lecţia asta. Am considerat întotdeauna că un telefon poate însemna orice. Mai ales faptul că cel care sună are nevoie de ajutorul tău. Şi-am încercat mereu să fiu acolo, dând un semn cât am putut de repede, atunci când n-am putut răspunde la telefon-din considerentul că celălalt poate avea nevoie de mine. Şi că-mi va părea rău că n-am fost acolo pentru simplul motiv că în momentul x dormeam, sau mâncam, sau citeam sau făceam te miri ce.
Dincolo de tragedia în sine, am mai învăţat o lecţie pe care credeam-şi insistam că o ştiu. Lecţie care a fost mai mereu în mintea mea în momentul în care, în repetate rânduri, mai în glumă, mai în serios, serveam cuiva care nu mi-a răspuns la telefon celebra replică puteam să mor, că tu...
De data asta îmi învăţ propria-mi lecţie despre a fi acolo. Şi realizez, încă o dată, că acest a fi acolo nu se rezumă la momentele în care te nimereşti pur şi simplu acolo şi empatizezi cu o anumită stare sau situaţie, ci, mai ales, la momentele în care eşti acolo pentru că celălalt are realmente nevoie să faci asta.

...Copilele au rămas în grija unor vecini.
Uneori, există soluţii chiar dacă noi n-am fost acolo. Dureros este, însă, că, uneori, rezolvarea unei situaţii depinde de noi. Şi poate fi vorba de cineva drag sau de cineva cunoscut doar.
Oricum ar fi, între a trăi cu regretul că puteam fi acolo-dar n-am făcut asta- şi a răspunde cât mai repede unui telefon, am putea să încercăm să alegem a doua variantă. Durează doar câteva secunde să răspunzi unui telefon sau să apeşi tasta de apel. Cam tot atât cât să auzi vocea celuilalt, să te asiguri că e bine. Cam tot atât cât poate dura să pierzi pe cineva drag. Apoi, ai tot timpul din lume să-ţi vezi de ale tale. Numai că o vei face în linişte şi fără să ai regretul secundelor în care nu ţi-ai găsit timp să fii acolo.