As vrea sa scriu cuiva. Asa ca iti scriu tie. Si te-am ales pentru ca stiu ca ai trecut prin momentele prin care trec eu acum: cele in care vrei sa exprimi stari. Sufletesti. Si n-ai vrea sa le SPUI, ci pur si simplu sa le asterni undeva. Si, odata asternute, ai vrea sa primesti niste raspunsuri. Ca intr-un fel de corespondenta cu cineva drag si apropiat sufletului tau.
Si ai vrea sa spui cum te-ai plimbat prin ploaie. Sau cum te-ai bucurat, trezindu-te dimineata, de un soare vesel. Sau cum ai adunat flori. Sau cum mergeai pe strada si, uitandu-te in jur, ai desoperit atatea lucruri frumoase, incat te-ai minunat unde incap atatea si cum de ai fost atat de absent, incat sa nu le observi. Sau ai vrea sa vorbesti despre stari mai putin bune. Acelea in care te simti dezamagit, urat si nemultumit.
Am, de cateva zile, pe birou, o foaie pe care sunt scrise, de o prietena, cateva randuri. Esenta a ceea ce exprima ele imi este extrem de familiara. Poate pentru ca am tot auzit asta in ultima vreme. Sau poate ca am mai citit randurile cu pricina, dar intr-o vreme in care n-am vrut sa pricep ceea ce transmiteau. Sau intr-o vreme in care nu eram constienta de adevarul pe care-l rosteau. Nu stiu de unde sunt luate, le voi asterne aici pentru tine. Sa iti foloseasca si sa te ajute si pe tine in crearea realitatii tale.
Si ai vrea sa spui cum te-ai plimbat prin ploaie. Sau cum te-ai bucurat, trezindu-te dimineata, de un soare vesel. Sau cum ai adunat flori. Sau cum mergeai pe strada si, uitandu-te in jur, ai desoperit atatea lucruri frumoase, incat te-ai minunat unde incap atatea si cum de ai fost atat de absent, incat sa nu le observi. Sau ai vrea sa vorbesti despre stari mai putin bune. Acelea in care te simti dezamagit, urat si nemultumit.
Am, de cateva zile, pe birou, o foaie pe care sunt scrise, de o prietena, cateva randuri. Esenta a ceea ce exprima ele imi este extrem de familiara. Poate pentru ca am tot auzit asta in ultima vreme. Sau poate ca am mai citit randurile cu pricina, dar intr-o vreme in care n-am vrut sa pricep ceea ce transmiteau. Sau intr-o vreme in care nu eram constienta de adevarul pe care-l rosteau. Nu stiu de unde sunt luate, le voi asterne aici pentru tine. Sa iti foloseasca si sa te ajute si pe tine in crearea realitatii tale.
Fii atent la GANDURILE tale
Pentru ca vor deveni CUVINTE.
Fii atent la cuvintele tale
Pentru ca vor deveni FAPTE.
Fii atent la faptele tale
Pentru ca vor deveni OBICEIURI.
Fii atent la obiceiurile tale
Pentru ca vor deveni CARACTERUL TAU.
Fii atent la caracterul tau
Pentru ca va deveni DESTINUL tau!
Stiu ca realitatea pe care o traiesti, asa cum ma incapatanam si eu, de altfel, sa cred, nu-ti permite sa fii atent la lucrurile marunte. Stiu ca te gandesti ca nu ai timp suficient si nici cadru adecvat pentru a fi atent la lucrurile marunte si frumoase din jur. Stiu ca te-ai invatat sa fii pragmatic si poate gandesti acum ca ceea ce spun este lipsit de pertinenta.
Am avut constiinta faptului ca sunt realista. Dincolo de optimismul pe care-l afisam, realitatea imi era creata de ganduri asezate temeinic in anii multi in care ma consideram realista. Si in care nu facusem altceva decat sa-mi pun limite. De cate ori nu te-ai gandit ca asta e situatia si lucrurile nu au cum sa se schimbe?
Ultima perioada mi-a demonstrat ca ma inselam cand consideram ca modul meu de a gandi era realist si ca fatalitatea cu care priveam lucrurile se datora acestei realitati. Incep sa inteleg ca eram singura care crease aceasta realitate. Si singura care imi puneam limite. Prin gandurile mele, prin punerea lui NU in fata, in detrimentul DA-ului care mi-ar fi adus mai multe stari de bine si mai multe impliniri. In definitiv, ce este ceva-ul ala care ma limiteaza? De ce nu as putea sa fac orice imi doresc? Tu de ce nu ai putea sa realizezi orice iti propui? De ce sa nu poti zbura daca iti doresti? De ce sa pui limite sufletului tau, in loc sa-l lasi sa doreasca si sa atraga ceea ce-si doreste?
In contextul in care gandurile-ti sunt indreptate inspre ceea ce nu poti face, probabilitatea sa poti face ceva-ul cu pricina devine nula. Daca te concentrezi asupra a ceea ce vrei sa faci, daca gandurile iti sunt indreptate inspre realizarile pe care vrei sa le ai, iti creezi contextul si cadrul pentru ca lucrurile bune sa devina realitate. Da, ne cream realitatea prin gandurile pe care le avem!
Nu fi incruntat. Nici rau cu tine, spunandu-ti ca esti realist si refuzandu-ti sansa de a-ti crea o realitate care sa te faca sa te vezi frumos, implinit si fericit. Trebuie sa incepi de la lucrurile marunte, sa oferi celor din jur un zambet, o vorba frumoasa, un gest. Si vei primi totul inapoi, la randu-ti! Ca atunci cand esti recunoscator si recunostiinta se intoarce catre tine! Ca atunci cand mergi pe strada si zambesti, si zambetele se intorc catre tine! Ca atunci cand nu-ti impui limite si ele nu vor exista! Ca atunci cand te vezi frumos, iar cei din jur te urmeaza, vazandu-te frumos! Ca atunci cand emani iubire si vei primi iubire!
Da-ti sansa de a-ti crea realitatea, nu te lasa creat de ceea ce percepi a fi realitatea din jurul tau! Pentru ca limitele, daca exista, sunt impuse doar de tine, nu pot nu exista, iar TU esti ceea ce gandesti!
Si, daca macar te-am pus pe ganduri cu randurile de mai sus, o parte din realitatea ta se va schimba. Si daca incerci sa gandesti fara a-ti impune limite, ai facut primul pas spre a-ti crea singur universul in care vrei sa traiesti!
Am avut constiinta faptului ca sunt realista. Dincolo de optimismul pe care-l afisam, realitatea imi era creata de ganduri asezate temeinic in anii multi in care ma consideram realista. Si in care nu facusem altceva decat sa-mi pun limite. De cate ori nu te-ai gandit ca asta e situatia si lucrurile nu au cum sa se schimbe?
Ultima perioada mi-a demonstrat ca ma inselam cand consideram ca modul meu de a gandi era realist si ca fatalitatea cu care priveam lucrurile se datora acestei realitati. Incep sa inteleg ca eram singura care crease aceasta realitate. Si singura care imi puneam limite. Prin gandurile mele, prin punerea lui NU in fata, in detrimentul DA-ului care mi-ar fi adus mai multe stari de bine si mai multe impliniri. In definitiv, ce este ceva-ul ala care ma limiteaza? De ce nu as putea sa fac orice imi doresc? Tu de ce nu ai putea sa realizezi orice iti propui? De ce sa nu poti zbura daca iti doresti? De ce sa pui limite sufletului tau, in loc sa-l lasi sa doreasca si sa atraga ceea ce-si doreste?
In contextul in care gandurile-ti sunt indreptate inspre ceea ce nu poti face, probabilitatea sa poti face ceva-ul cu pricina devine nula. Daca te concentrezi asupra a ceea ce vrei sa faci, daca gandurile iti sunt indreptate inspre realizarile pe care vrei sa le ai, iti creezi contextul si cadrul pentru ca lucrurile bune sa devina realitate. Da, ne cream realitatea prin gandurile pe care le avem!
Nu fi incruntat. Nici rau cu tine, spunandu-ti ca esti realist si refuzandu-ti sansa de a-ti crea o realitate care sa te faca sa te vezi frumos, implinit si fericit. Trebuie sa incepi de la lucrurile marunte, sa oferi celor din jur un zambet, o vorba frumoasa, un gest. Si vei primi totul inapoi, la randu-ti! Ca atunci cand esti recunoscator si recunostiinta se intoarce catre tine! Ca atunci cand mergi pe strada si zambesti, si zambetele se intorc catre tine! Ca atunci cand nu-ti impui limite si ele nu vor exista! Ca atunci cand te vezi frumos, iar cei din jur te urmeaza, vazandu-te frumos! Ca atunci cand emani iubire si vei primi iubire!
Da-ti sansa de a-ti crea realitatea, nu te lasa creat de ceea ce percepi a fi realitatea din jurul tau! Pentru ca limitele, daca exista, sunt impuse doar de tine, nu pot nu exista, iar TU esti ceea ce gandesti!
Si, daca macar te-am pus pe ganduri cu randurile de mai sus, o parte din realitatea ta se va schimba. Si daca incerci sa gandesti fara a-ti impune limite, ai facut primul pas spre a-ti crea singur universul in care vrei sa traiesti!
Lari, iti atasez un fragment pe care l-am scris acum cativa ani si care, in esenta, atinge exact ideile principale ale textului publicat de tine azi.
RăspundețiȘtergere"DESTINUL?... Intotdeauna mi-am pus intrebarea asta... Am vazut, de curand, un film, destul de slabut, de altfel, dar care era bazat pe un subiect tare interesant. Cred ca-l stii... Era vorba despre o fata care afla, accidental, de la un clarvazator, ca va muri peste exact o saptamana. Fata nu crede initial insa, pe parcurs, dupa ce se adeveresc alte previziuni ale clarvazatorului, fata incepe sa se teama si, in final, ajunge sa fie convinsa ca va muri. Pana atunci fusese o femeie carierista, care nu avea alt scop decat sa ajunga sus, in top, nefiind importante metodele prin care isi atingea scopul. Din momentul in care a aflat ca va muri, isi schimba radical si constient modul de viata...
Aici intervine ideea care face filmul interesant. Daca ar fi continuat sa traiasca la fel ca in momentul in care a aflat ca va muri, fata ar fi murit, intr-adevar. Schimbandu-si, insa, in profunzime, modul de viata si comportamentul fata de ceilalti, ea nu mai ajunge in situatia care ar fi dus la moartea ei, evitand, astfel, fatalitatea...
Stii ce cred eu? Cred ca destinul este expresia refugiului unor oameni prea slabi pentru a se ridica atunci cand au cazut, pentru a putea lupta cu vantul, cu ploaia, cu fulgerele si cu tunetele unei furtuni... In simplitatea lor, acei oameni isi gasesc scuze intr-o putere inatacabila de catre omul marunt, inventata de catre acesta, care se numeste destin. Asa a fost sa fie... Asa i-a fost scris... Nu sunt decat niste resemnari patetice in fata unei lipse cronice de vointa, a unei incapacitati de a lua in piept viata si de a lupta pentru a-ti croi drumul pe care ti-l doresti.
De curand, insa, mi-am imaginat si o alta posibilitate, care, ar putea fi poate chiar mai aproape de adevar decat ceea ce am enuntat pana acum. Esenta filozofica este, in mod cert, mult mai puternica... In speta, ce ar fi daca fiecare om ar trai intr-un univers construit special pentru el, cele n persoane de pe planeta avand n universuri paralele? In Universul fiecarui om el este real, toti ceilalti fiind personaje virtuale. La randul sau, acest om, care, in universul sau este un personaj real, este personaj virtual in toate celelalte n-1 universuri. Evenimentele care se petrec intr-unul dintre universuri sunt influentate de comportamentul si actiunile personajului real din acel univers. Astfel, el este pedepsit daca face rautati, este iubit daca iubeste, primeste bine daca da bine... Aceasta idee impaca, oarecum, si teoriile stiintifice (in care exista demonstratiile existentei Universurilor paralele) si dogmele religioase, care predica faptul ca omul are parte de o viatza conform faptelor pe care le comite..."
La ideea de destin nu am reflectat in asa masura incat sa pot vorbi despre asta. Pentru ca nu sunt inca hotarata in ce parte sa inclin. Uneori am tendinta sa cred ca exista, alteori neg cu vehementa existenta unei astfel de forte.
RăspundețiȘtergereNu stiu cum e cum destinul, deci, dar incep sa ma conving din ce in ce mai tare ca ceea ce gandim ne defineste intru totul... Gandurile noastre ne dau forta sau ne doboara. ELE. Ne ajuta sa invingem sau ne duc inspre infrangere...
Cat despre univers, da, cred ca fiecare om traieste in universul propriu, pana la urma, dincolo de universul pe care-l imparte cu cei din jur. Iar evenimentele pe care le traim sunt niste consecinte ale unui univers creat de noi, nu de vreo forta nevazuta, care sa ne conduca. Certitudinea asta vine din contiinta faptului ca suntem singurii stapani ai gandurilor noastre. Si, dincolo de faptul ca fiecare om are o viata care corespunde faptelor sale, se afla ideea ca fiecare om are o viata care corespunde gandurilor sale...
nu m-am pus pe ganduri, stateam deja pe ele. propriul univers inca nu mi l-am creeat ca la cat ploua e posibil sa mi-l ia apele insa am un prieten imaginar cu care sunt certat de vreo 10 ani :)
RăspundețiȘtergerepoate ar trebui sa te impaci cu prietenul tau imaginar! te poate ajuta sa schimbi ceva in universul tau de zi cu zi! :)
RăspundețiȘtergere