Crearea starii de bine implica negarea realitatii?

Ti s-a intamplat, probabil, sa simti ca nimic nu iese cum trebuie, ca visele ti se duc pe apa sambetei, ca nu esti multumit de viata pe care ti-ai construit-o, de cum traiesti, de ce ai in jur, de patul in care te trezesti, de prietenii pe care-i ai si care nu iti mai par prieteni.
Ti s-a intamplat sa nu vrei sa te trezesti dimineata, sa vrei sa dormi somnul amnezic, sa vrei sa nu fi existat, sa traiesti frustrarea ca nimic din ceea ce esti nu se potriveste parcursului pe care ti-l imaginai in sensul in care nimic din ceea ce ai in jur nu corespunde standardelor tale.
O relatie esuata si universul ti se darama. Un esec profesional si statutul nu mai e statut, cel cu care te obisnuisei si la care, poate, tineai. Si, mai mult, pe care, poate, consideri ca-l meriti. Un prieten de care te simti neglijat, o situatie in care te simti dat deoparte, o privire trista care ti-e aruncata intr-un moment de fericire, o minciuna cu scopul declarat a fi nobil. Si, peste toate, oboseala. Oboseala data de goana dupa solutii de-a iesi din aceste situatii , unele limita, altele pur si simplu neplacute.
Probabil te-ai regasit in vreuna din situatiile de mai sus. Pentru ca e firesc si uman sa fim dezamagiti, sa avem stari de nemultumire sau de angoasa, sa fim plictisiti sau sa ne simtim la capatul puterilor.

Cum alegem sa traim aceste realitati, si, implicit, cum depasim aceste momente? Le acceptam ca atare si ni le asumam, pe principiul "asta e!", ramanand ancorati in realitate si avand constiinta faptului ca nu putem schimba lucrurile? Sau adoptam atitudinea optimistului, cel care vede ceva bun in orice lucru rau, care isi spune ca lucrurile nu sunt chiar asa rele, ba chiar frumoase si care cauta in orice clipa sa gaseasca ceva de care sa se bucure, intr-o realitate care ii arunca in fata dezamagiri, insatisfactii, neplaceri? Si, cel care procedeaza astfel ce face de fapt? Isi neaga realitatea sau pur si simplu reuseste sa treaca mai usor prin tot ce i se ofera?

Cochetez din ce in ce mai mult cu ideea ca ne cream singuri realitatea. Astfel, am constiinta faptului ca gandurile creaza lucruri, ca traim ceea ce gandim si, mai mult, ca atragem asupra noastra ceea ce gandim. Ca, daca ne concentram asupra ceea ce vrem, vom avea, iar daca ne concentram gandurile asupra ceea ce nu avem, nu vom avea.

De ceva vreme incerc sa aplic un exercitiu care sa ma ajute sa vad lucrurile altfel, sa-mi schimb pesimismul in optimism si sa gandesc pozitiv. Sa-mi creez stari de bine pornind de la un simplu "multumesc" adresat cuiva drag sau oricui, de la un zambet, de la o imbratisare, de la o floare, de la un cuvant. Incerc sa nu ma mai gandesc la ce nu am, la ce nu este, ci doar la ce as vrea sa am sau sa fie. Intamplator sau nu, ceea ce traiesc e infinit mai frumos decat ceea ce traiam cand gandurile imi erau concentrate asupra ceea ce nu aveam si nu traiam. Starile mele nu mai sunt aceleasi, am o pofta nebuna sa ies, sa ma plimb, sa dansez, sa rad, sa impartasesc trairi, sa ma exprim. Am pofta sa traiesc.

Si totusi, cu toata starea de bine pe care mi-o creez, realitatile raman aceleasi. Cele sociale si materiale. Si, cu ele, dezamagirile sau neplacerile. Si oboseala. Traiesc de ceva vreme aplicand exercitiul despre care vorbeam mai sus. Deunazi, pe fondul unei oboseli accentuate, intr-un context in care eram doar eu cu mine si in niste momente in care nu mai eram capabila sa gasesc ceva frumos in jur si nici optimismul, m-am trezit intrebandu-ma daca nu cumva, incercand sa-mi creez o realitate neaparat pozitiva, nu am ajuns sa imi neg realitatea.

Oare asta facem in momentul in care traim gandindu-ne ca lucrurile nu sunt, de fapt, asa rele? Atunci cand vrem cu tot dinadinsul sa vedem doar lucruri bune, sa ignoram nemultumirile de natura sociala si materiala, care exista, indiferent de cum alegem sa traim? Oare cand facem asta, ne negam realitatea? Si daca atitudinea noastra este chiar o negare a realitatii, ne mintim? Ne vom trezi la un moment dat in situatia in care ne vom prabusi definitiv? Sau atitudinea optimista si crearea de stari de bine atrage dupa ea si schimbarea realitatii in care traim?