De data asta vorbesc pozele!

Ea e Maria Sara. Minunea in jurul careia roiesc munti de zambete si care ne-a adunat ciorchine in jurul ei. Si inainte si, mai mult si mai multi, la petrecerea din ziua in care am sarbatorit Botezul ei.

Aveam deunazi un soi de discutie legata de scrisul pe blog. Si mi-am exprimat eu atunci parerea care spunea ca, daca blogul e personal, scrii ce vrei, cum vrei si cand vrei. Dar am constiinta faptului ca nu toata lumea imi impartaseste parerile, asa incat mentionez:
Stiu ca, probabil, pentru multi, ceea ce urmeaza sa fac nu e tocmai potrivit pentru un blog. Sa zicem ca vreau sa luati postul asta ca atare, ca pe o evadare a mea inspre retrairea unor momente fericite din viata mea. Viata mea care nu are legatura nici cu blogul, nici cu online-ul, nici cu scoala, nici cu subiectele fierbinti ale zilei. Nici cu limitele impuse de faptul ca cei care intra sa mai vada ce mai scriu, nu sunt, probabil interesati de aspecte personale din viata mea. Evadez, deci! Si imi iau libertatea de-a crea un post pe care-l cere doar sufletul meu in momentul asta.

E cu no comment pentru mine, cel putin acum si dupa, deja, destul de mult timp de la eveniment. Si iar o sa-mi spuna Ioana ca nu isi imagina ca m-a marcat atat. :)

Asadar, retraind cu ajutorul imaginilor...

Si, da, o sa vedeti o parte din oamenii din viata mea. Unii prezente constante, altii mai putin. Dar carora le mai spun o data ca-i iubesc si ca le multumesc!

Si sa nu ma intrebati de poze. Am selectat din cele in care imi plac mie. Si in care imi place, cat de cat, de mine. Cine ma cunoaste, stie ca sunt pre-ten-ti-oa-sa.