Mereu si mereu cand, in diverse imprejurari, ma gandesc ca poate ar fi bine sa incerc o reconversie profesionala, ca sa vorbesc in termeni mari, o mana nevazuta se trezeste sa-mi arate ca am ales ce trebuie, sa-mi aminteasca cat de mult imi place universul format din copii si adolescenti, cum nu as putea sa ma invart in alt cadru, cum m-as simti goala pe dinauntru fara zambetele lor si fara afectiunea lor, cum as simti ca n-am realizat nimic daca n-as avea multumirile lor si imbratisarile lor, cum as simti ca munca mea de a ajunge aici ar fi fost in zadar daca n-as transmite mai departe ce mi-a fost si mie transmis sau mi-am insusit.
Nu-i nimic mai frumos decat sentimentul ca ai si tu o contributie la formarea unor oameni frumosi! As avea nimic fara voi si simt ca n-as mai fi eu daca vreodata as renunta la meseria asta.
Nu-i nimic mai frumos decat sentimentul ca ai si tu o contributie la formarea unor oameni frumosi! As avea nimic fara voi si simt ca n-as mai fi eu daca vreodata as renunta la meseria asta.
Cuvinte de suflet
RăspundețiȘtergerechiar de acolo, da. :)
RăspundețiȘtergereCe-a Mai Buna , Intelegatoare si frumoasa doamna !!!
RăspundețiȘtergereVa Iubim
Multumesc!
RăspundețiȘtergereSi voi sunteti cei mai frumosi,cei mai buni si, mi-ati demonstrat, cei mai cuminti (atunci cand vreti). Si, in plus, o experienta care-mi va ramane mult timp in suflet si care sper ca se nu se termina aici. :)
Va iubesc si eu!