Pentru Iulia.

Draga Doamna Diriginta,

Stim ca uneori am fost rai si v-am suparat. Stim ca uneori am depasit limitele oricarei intelegeri si ca v-am dat sentimentul ca, orice si oricum ne-ati explica, munca va este zadarnica. Stim ca sunteti obosita si satula, stim ca suntem zapaciti, ca de multe ori parem ca nu intelegem nimic. Stim ca, dupa trei ani de incercari ati ajuns intr-un punct in care vreti sa renuntati si nimic nu pare sa va schimbe decizia.
Dar mai stim si ca, dincolo de aparenta nepasare a noastra, afisata in diverse situatii, sunteti singura noastra Doamna Diriginta, cea careia ii pasa cel mai mult de noi, care ne apara si care ne invata sa fim oameni si sa crestem frumos. Stim ca daca n-o sa va mai avem, o sa facem comparatii, n-o sa intelegem de ce a trebuit sa avem o alta Doamna Diriginta si o sa va intrebam mereu "de ce ne-ati lasat?". Si mai stim si ca intrebarea asta o sa fie mai presus de motivele pentru care ati facut asta, din care o sa ne fie greu sa intelegem vreunul.
Stim ca o sa ne simtim abandonati, ca abia atunci o sa intelegem ce am pierdut. Dar va rugam sa nu ne lasati sa ajungem aici. Va rugam sa nu ne lasati sa simtim pe propria piele ce inseamna sa apreciezi un om doar dupa ce il pierzi. Va rugam sa mai aveti rabdare cu noi inca un an.

Mai stim ca va iubim, chiar daca, uneori, comportamentul nostru nu lasa sa se vada asta, si ca ne-ar fi greu fara dumneavoastra, asa ca va rugam, inca o data, sa nu ne lasati ai nimanui...