1 august 2011

De vorbă cu florile

Anthurium şi Impatiens. De la mama. Nu ştiu ce le face, cum le face, le cântă, le vorbeşte, le îngrijeşte cu atâta drag, încât sunt voioase şi înflorite de fiecare dată când le văd! La mine nu prea le place, cred că nu cânt frumos ori nu ştiu să le vorbesc!

La ea, la mama adică, arată cam aşa: 

Anthurium
Impatiens
Nu le-am pozat pe ale ei, dar am căutat ceva care să semene. Sunt o ne-bu-ni-e! Acum am şi eu, sper să învăţ să le vorbesc cât să le placă! :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu