Am fost aseara in centrul vechi al Bucurestilor. Seara, aproape ca n-ai unde sa arunci un ac. E frumos acolo, atat cat putem sa ne permitem. Si cat ne permit mai-marii edili cand isi stabilesc prioritatile legate de proiecte. Ma intreb cati ani vor trece pana cand se va termina ce s-a inceput acolo.
E multa mizerie, e mult praf, e mult urat pe unele stradute. Pe altele, te minunezi si te intrebi daca esti in Romania. Dar ne multumim cu ce avem. Si urat, si frumos. Deocamdata e bine si asa, mergem in centrul vechi al Bucurestilor si ne place. Ne place mai ales gandul ca acolo va fi ceva mult mai frumos decat e acum. Nu suntem nici la jumatate cu proiectul, deci puneti-va pofta-n cui deocamdata si mai asteptati.
Nu e gata, dar macar o incursiune acolo merita, oricum. Pentru ca, si asa neterminat, cu gropi, cu cladiri darapanate, locul asta are farmecul lui. Pana si cladirile alea darapanate au farmecul lor. Sunt inestetice, da, ar trebui restaurate, ai impresia ca o sa se darame pe tine, dar nu poti sa nu zambesti cand le vezi. Unele si-au pastrat pana si numele scris cu litere de-o schioapa, unele mai prafuite ca altele. Si nu poti sa nu-ti amintesti. Sunt precum prajiturelele lui Proust. Niste "madeleines" autentice, insa. Si niste "madeleines" fara termen de garantie. Pentru ca sunt niste prajiturele datatoare de amintiri din categoria acelora neperisabile, care rezista pline de praf si au puterea sa ne arate trecutul, nu doar sa ni-l aminteasca. Va recomand sa le gustati, chiar si asa, pline de praf cum sunt!
E multa mizerie, e mult praf, e mult urat pe unele stradute. Pe altele, te minunezi si te intrebi daca esti in Romania. Dar ne multumim cu ce avem. Si urat, si frumos. Deocamdata e bine si asa, mergem in centrul vechi al Bucurestilor si ne place. Ne place mai ales gandul ca acolo va fi ceva mult mai frumos decat e acum. Nu suntem nici la jumatate cu proiectul, deci puneti-va pofta-n cui deocamdata si mai asteptati.
Nu e gata, dar macar o incursiune acolo merita, oricum. Pentru ca, si asa neterminat, cu gropi, cu cladiri darapanate, locul asta are farmecul lui. Pana si cladirile alea darapanate au farmecul lor. Sunt inestetice, da, ar trebui restaurate, ai impresia ca o sa se darame pe tine, dar nu poti sa nu zambesti cand le vezi. Unele si-au pastrat pana si numele scris cu litere de-o schioapa, unele mai prafuite ca altele. Si nu poti sa nu-ti amintesti. Sunt precum prajiturelele lui Proust. Niste "madeleines" autentice, insa. Si niste "madeleines" fara termen de garantie. Pentru ca sunt niste prajiturele datatoare de amintiri din categoria acelora neperisabile, care rezista pline de praf si au puterea sa ne arate trecutul, nu doar sa ni-l aminteasca. Va recomand sa le gustati, chiar si asa, pline de praf cum sunt!
Da, şi mie îmi place. Mergem pe-acolo, la Teatrul de Comedie.
RăspundețiȘtergere:)
E... nu stiu cum sa explic.. un amestec de incantare si regret (ca nu suntem in stare sa punem in valoare ceea ce avem).
RăspundețiȘtergere