Fără titlu, că n-am.

Bine, m-am întors pe meleaguri "natale", să vorbesc la mine acasă, că prea m-am exprimat prin ograda altora şi aici e cam linişte.
Să-mi spuneţi voi mie dacă mă apucă revoltele degeaba.
Ieri, adica 19 mai 2010, mare miting mare în Bucureşti. După miting, evident, hrana pentru presa autohtonă a început să se facă văzută, respectiv prin articole de tot felul, precum ciupercile după ploaie, colorate cu opinii de tot felul. Unele mai pertinente şi mai impertinente decat altele. Şi avand ca subiect celebrul, deja, miting la ofertă cu dansul pinguinului adaptat pieţei. Fiecare e liber sa-şi exprime părerile, ştim, însă, să-mi fie cu iertare, e vreo problemă dacă le exprimăm într-un mod pertinent?
Sa revin la articole. Mi-a atras atentia unul din ele, asupra căruia m-am oprit nu din vreun interes pentru opinia exprimată (de altfel, pertinentă sub limita minimă admisă) si care nu aducea nimic nou, ci din revolta creată de tonul articolului.
Nu contează cine, ce, cand şi unde, oricum am dat mai multă importanţă decat era cazul, însă aş avea cateva lucruri de spus:

1. Mă scuzati, stimabililor, cei care nu sunteti bugetari si vă victimizaţi atata că plătiţi salariile bugetarilor, categoria asta anostă şi dezechilibrată, numita "bugetari" nu plăteşte impozite la stat? Să-mi fie cu iertare, eu platesc impozit din... impozitul impozitului... impozitat? Nu de alta, dar înteleg că eu, bugetara, sunt plătita NU pentru munca mea, ci degeaba, din banii celor din sistemul privat. Culmea, si eu plătesc impozit. Şi, culmea, din venitul real, adică cel de pe cartea de muncă. Cine se simte, să se simtă. Restul, chapeau!

2. Dacă sunt în sistem, oricare ar fi el, trebuie să accept condiţiile angajatorului. Perfect de acord, toţi facem asta cand intrăm în campul muncii. Accept condiţiile angajatorului. Asta avem, cu asta defilăm. Dar, cu scuzele de rigoare, n-o să accept condiţiile unui angajator care se raportează la "N-am văzut vreun profesor mort de foame". Şi n-o să accept nici atitudinile ironice, bazate pe clişee, pe necunoastere, opiniile lipsite de pertinenţă şi date concrete.
3. Da, sistemul este conceput în asemenea hal, încat nu va duce la nimic bun, nu în forma actuală. Deci, soluţia este reforma. Dar o reformă făcută cu capul, nu cu picioarele.
4. Dacă eşti profesor, este o conditie să faci şi altceva pe langă învăţămant. NU o soluţie pe care o alegi sau nu. Condiţie, pentru că altfel orice calcul care presupune un trai decent, dă cu minus.
5. Scuze incă o data, mai am o întrebare: atitudinea copiilor faţă de profesori o avea cumva legatură cu ceea ce aud in jur? Păreri "pertinente" de genul: nişte incompetenţi, nişte muritori de foame sau alte calificative de prin presa autohtonă? De ce mă mai mir eu că profesorii sunt priviţi de sus de elevii cu masini care valorează cat casa pe care un profesor nu şi-o poate permite? În fine, fie.
6. Le propun celor care dau sfaturi gen "reconversie profesională" ("dacă nu-ţi convine, caută-ţi altceva!") să se gandească la asta după măcar vreo 5-6 ani de experienţă şi dupa alţi 4, cel putin, de studii in domeniu. :) Să vedem cum e cu practica, în teorie ştim cu totii.

7. Da, fără dubiu, exista profesori care nu au ce să caute în sistem. Există profesori incompetenţi, care n-au habar despre ce presupune meseria asta. Există profesori care nu stăpanesc bine nici macar materia predată, să nu mai vorbim de ceva metode didactice care, aplicate, să dea ceva rezultate. Dar nu cei despre care am vorbit acum sunt reprezentativi pentru sistemul de învăţămant romanesc. Aşadar, pot să mă intreb de ce se aruncă cu noroi în toţi? Contraziceţi-mă, dacă gresesc pe undeva. Şi pot să mă întreb de ce învăţămantul romanesc este considerat execrabil?? Cand ştim bine că ai noştri elevi, proveniţi dintr-un sistem de învăţămant cu atatea hibe, au, totuşi, printre cele mai bune rezultate în alte ţări? Ce-ar fi să ne mai şi informăm, înainte de a face afirmaţii?

8. A auzit cineva de motivare în tara asta? (sectorul bugetar mă interesează, în speţă învăţămantul). Eu nu.
9. Da, am dreptul să ies în stradă, e garantat de constitutie, am dreptul să dansez sau să plang, am dreptul să îmi manifest nemulţumirea aşa cum îmi aleg şi cum mă reprezintă. Desi, "dansul pinguinului" in circumstantele de ieri nu ma reprezinta, nici pe mine si nici pe multi alti colegi. Dar am dreptul asta. Şi asta fără să fiu obligată să înghit ironiile şi comentariile unor aşa-zişi jurnalişti care, în loc să informeze, deformează, Şi am dreptul să fiu respectată pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce se mediatizează, şi am dreptul să nu fiu de acord cu o părere, mai ales cand vine vorba de una impertientă. Şi am dreptul să-mi exprim nemulţumirea cand categoria din care fac parte e ironizată si blamată din cauză că unii nu sunt în stare să redirecţioneze corect nişte resurse bugetare şi n-au făcut-o niciodată. Şi am dreptul să-mi exprim nemulţumirea, fără să mi se adreseze răutaţi, cand am un salariu mai mic decat al cuiva care nu are mai mult de 4 clase. Şi, ca să nu fiu acuzată de lipsă de pertinenţă, clar si răspicat spun: respect orice om, indiferent cate clase are sau n-are, cu condiţia să fie OM. Dar consider că trebuie să existe o scară a valorilor. Ei, aş, valori. M-am băgat în altele. În fine..
10. Ca să fie 10. Revin la punctul 4 (PATRU). Spuneţi-mi şi mie... 960-750-420-300- ce mai contează...( deja dă cu minus) ... = ceva care e, intr-adevăr, cu minus în faţă? Cine face un schimb cu mine, să-mi spună că nu-i ajunge salariul şi să-i spun să-şi pună pofta-n cui şi să se mulţumească cu condiţiile angajatorului, la pachet cu ceva ironie?
Repet, în cazul in care nu am fost destul de clară: Sunt o grămadă de nereguli în sistem, hibe care trebuie acoperite, incompetenţă şi lipsă de implicare. Însă mă deranjează atitudinea cu care sunt privite şi analizate problemele pe care le avem şi uşurinţa cu care lovim unii în alţii, cu o frecvenţă atat de mare, incat fenomenul a devenit firesc. Haos total in mintea UNOR formatori de opinie care, ca niste formatori ce sunt, îşi permit să ironizeze şi să blameze. Dar, mai grav şi mai grav e haosul din mintea prea-măriţilor conducători.