2 mai 2010

Cand trailerul ne insala. Sau "The man who stare at goats".

Cum de s-o fi intamplat sa nimeresc tocmai la un film care mi-a lasat un gust nu tocmai dulce, dupa ce vreme de cateva luni, n-am calcat prin studiourile cinematografelor?
Bine, poate sunt eu prea pretentioasa. SF-uri, nu, actiune, nu, horror nici atat. Comedie, da, dar nu tot ce e comedie, pentru ca unele mi se par exagerate. Romantic, da, dar nu tot ce misca si e romantic, pentru ca s-au exploatat deja toate subiectele si intrigile si modalitatile de a iubi. Ei, da, chiar sunt pretentioasa?
Revin la "The man who stare at goats" in traducere "Omul care se holbeaza la capre", cu care m-am... delectat (?) la Mall-ul stramosesc. Ca o paranteza, daca nu va place aglomeratia, profitati de migrarea "lumii bune" in "City Mall" si alegeti mall-ul stramosesc, adica Plazza Mall.
In putine momente mi s-a intamplat sa fiu incapabila sa-mi formulez o parere despre un subiect anume. Acum e unul dintre ele. Si vad ca, in loc sa ma faca s-o las balta, mai mult ma provoaca noutatea asta.

"Omul care se holbeaza la capre" de fapt nu se holbeaza decat cateva secunde. Daca adunam secundele, caprele apar un minut-doua dintr-o ora si ceva cat dureaza filmul. O fi si asta o treaba. Vorbim de un simbol. Deci, daca n-ati vazut, n-ati auzit si n-ati citit nimic despre film, nu va imaginati ca ar fi cumva vorba despre vreo poveste cu oameni care cresc capre, petrecuta intr-un mediu cu mult verde, in care s-ar pune, cumva, accentul pe viata la tara, sau orice v-ar trece prin cap. Ei, bine, aflati ca e vorba de ceva mult mai profund.
"The man who stare at goats" e un film mai mult psihologic decat despre razboi, desi, mai putin solcitant decat am crede. Mai mult orice, decat comedie. Este despre un jurnalist care, dupa ce a fost parasit de sotie, pleaca in Irak, sperand sa se intoarca de acolo cu reportajul vietii lui, isprava care trebuia, de fapt, sa-i arate sotiei lui ca n-a fost tocmai inteleapta parasindu-l. Surprinzator, nu avem parte de "happy end". La intoarcere, reportajul jurnalistului nostru nu are niciun impact, viata lui ramane neschimbata, la fel si cea a fostei sotii, care n-o include pe a lui.

Dincolo de poveste, in plan psihologic, este vorba despre puterea mintii, care poate fi folosita pentru invingerea inamicului (aici legatura cu razboiul). In planul asta, psihologic, apar... caprele, a caror inima inceta sa mai bata in momentul in care erau fixate cu privirea.
Si cam atat. Cam asta e povestea filmului, in mare. Daca exista vreo greseala de intrepretare, mi-o asum, caci, recunosc, am avut momente in care imi era greu spre imposibil sa ma concentrez sa inteleg. Plus ca asteptam cu nerabdare aparitia personajului "capra", doar, doar, ma luminez. M-am luminat, zic, dar ma intreb in continuare, totusi, titlu mai potrivit exista? Si inca o intrebare, chiar si mai dificila: George Clooney ce-o fi cautat in filmul asta?
Neinspirata mi se pare nu ideea, ci povestea creata sa ilustreze ideea.
Nu, nu am pretentii de ca as fi cumva buna de "cronicar de film", dar pot sa am si eu o parere, nu? Ziceti voi!
Despre film sunt si mai curioasa sa ziceti!


7 comentarii:

  1. N-am văzut, dar aş merge, pentru că mă intrigă rău distribuţia.
    Am auzit că e vorba despre o poveste inspirată din fapte reale, dintr-o perioadă în care "agenturili" încercau să pună la punct metode de control al minţii.
    Atât. Dacă-l văd, revin.

    RăspundețiȘtergere
  2. cristina iacobescu3 mai 2010 la 00:14

    Larisa, treeeebuie sa mergi in AFI Palace Cotroceni, deoarece "lumea buna" numai acolo se strange:) valori:))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Iulia
    Da, asa e. Dintr-o anumita perspectiva e interesant, insa trebuie sa-l vezi tu, s-ar putea sa ai o cu totul alta parere. Eu, oricum, sunt cam defecta, sunt foarte putine filme care imi plac (cand aveti nevoie de comentarii negative, puneti-ma pe mine :)) )

    @Cris
    Draga mea, in AFI am fost o data si nici ca ma bate gandul sa mai merg. E asa de bine cu lume mai putina...Si, in plus, ce sa caut eu acolo la "valori", nu ma incadrez in peisaj, oricum. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. ar trebui sa ne facem mall-ul nostru. cand la unii, cand la altii. in vastele apartamente. asa cum, pe vremuri, faceam vizionari la un bun prieten, salariat la Dilema Veche. la noi acum e mai greu, dar nu imposibil. plus ca putem sa punem de o retea de socializare mai tare ca facebooku. plus ca putem sa bem vin in timpul filmului. plus ca ar fi cam gratuit. plus ca putem sa punem pauza. plus. plus. plus la volum. plus ca nu va gasesc pe fata cartii :)))
    G.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma ofer gazda pentru adunari. Ofer LCD fara cablu ( stie Geo despre ce cablu vorbesc), ca n-am luat nici pana acum, canapea, covor, scaune, tot tacamul (unii cunosc dotarile, asa ca n-o mai lungesc). Avem si vin (Cotnariul e cu noi!) Bonus cam orice film.

    RăspundețiȘtergere
  6. altul, da, mai Mall decat orice Mall. :))

    RăspundețiȘtergere