22 mai 2010

Pur şi simplu: mulţumesc!

Ţi s-a întamplat să simţi că zbori, că vrei să urli de fericire si vrei să multumesti omului de pe stradă pe care îl vezi zambind, părinţilor pentru că exişti, prietenilor pentru că îti sunt prieteni, compozitorului unei melodii pentru că, ascultand-o, te regăseşti în ea sau te ajută să îti creezi starea de spirit de care ai nevoie?
Ţi s-a întamplat să spui că esti cel mai fericit om de pe pămant pentru că cea mai pasageră prezentă din viaţa ta a făcut să se producă o schimbare definitivă în mintea ta şi în felul în care îţi vezi şi îţi trăieşti universul?

Mi-e greu să rezum ultima perioadă din viaţa mea, aşa cum mi-e greu să găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima exact intensitatea trăirilor de care am avut parte.

Unde să te opreşti, despre ce să vorbeşti?
Despre o plimbare în parc şi o discuţie în care ai descoperit cat de multe ai pierdut în anii pe care i-ai lăsat să treacă pe langă tine? Despre toate clipele care au urmat şi care te-au facut să te întrebi de ce n-ai vrut să simţi că trăiesti?
Despre prietenii care îţi dau sentimentul că eşti împlinit în fiecare clipă cand îi vezi langă tine şi a căror prezenţă o simţi neîncetat aproape?
Despre începutul unor prietenii, după ce ani de-a randul ai trăit simţindu-te urat si fiind incapabil să primesti pe cineva în viaţa ta?
Despre un vis în care crezi din nou?
Despre fericirea că nu eşti singur şi despre zambetul care ţi-a luminat ziua?
Despre copilul din tine pe care nu vrei să-l laşi să piară şi care iese la suprafaţă şi te face să vrei să te caţeri, să alergi, să te joci?

Am avut ieri cea mai frumoasă zi după multă vreme şi după nişte ani în care m-am îngropat în uraţenia mea pe care insistam să o fac să fie reală. Am avut langă mine prieteni vechi, prieteni noi, am avut cu mine ganduri şi stropi de ploaie rece, am avut dansul şi muzica şi sentimentul că sunt fericită. Am primit cele mai frumoase cadouri de la cei mai frumoşi oameni. Îmi trec prin faţa ochilor franturi dintr-o poveste pe care vreau să le ţin veşnic cu mine şi la care vreau să revin mereu şi mereu.

Oamenii şi lucrurile care se perindă prin viaţa noastră îşi păstreaza, fiecare, un loc anume. Rareori ne dăm seama cat poate să încapă în sufletele fiecăruia din noi. Uneori nu realizăm că prezenţa, oricat de scurtă, a cuiva în viaţa noastră, poate să devină un punct de reper, să producă un declic în viaţa noastră, să nască măcar o idee nouă, să te facă măcar să îţi pui nişte întrebări.

Mulţumesc,
ţie, care m-ai făcut să-mi pun întrebări, şi ţie, care m-ai îmbrăţişat şi m-ai făcut să simt că vreau să plang de fericire. Mulţumesc ţie, pentru cuvantul cald din seara tristeţii mele. Ţie, care ţi-ai făcut timp să-mi dedici o melodie, ţie, care ai fost langă mine. Mulţumesc şi ţie, care ai ales să nu mai fii langă mine, dar care, în felul ăsta, m-ai ajutat, poate, să ma regăsesc într-un alt univers. Mulţumesc ţie, care ai rostit un cuvant sau o frază care m-a făcut să mă redescopăr mai frumoasă. Mulţumesc ţie, dacă zambeşti citindu-mi gandurile şi ţie, dacă alegi să fii o prezenţă, chiar şi pasageră în viaţa mea.

9 comentarii:

  1. Multumesc! La multi ani si tie! sau... nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. mie nu, Ela vine de la Ionela :D

    frumos articolul, m-a mai inseninat si pe mine nitel

    RăspundețiȘtergere
  3. Scuze, atunci. Dar, lasa, ca un "La multi ani!" e binevenit oricand. :D

    Ma bucur mult!

    RăspundețiȘtergere
  4. Incearca si "Te simti urat? Esti urat!" sau "Care e cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat..." sau "Tu ce-ai trait frumos azi?"..si or mai fi. Mai optimiste. Ii multumim Iuliei ca si-a batut capul cu mine, si incerc cat mai des sa scriu despre lucruri frumoase. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Vaaaaaaaaai, dar atâta bătaie de cap, cu plăcere!

    Păi nu-i păcat, măi copilă, de atâta frumuseţe pierdută. Nu spun totul (că mă enervează superficialismele), dar majoritatea :)) e o chestie de perspectivă! Iar perspectiva se răsuceşte cât ai zice peşte!

    Din poignet!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si nici nu trebuie sa fie un "poignet" foarte puternic. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Păi nici! Că - paradoxal - de aici îi vine şi forţa :))

    >:D<

    BTW: Trebuie să-mi repun în drepturi "ziua mea mică"! De câteva luni o neglijez...

    RăspundețiȘtergere
  8. Păi...Aştept veşti în sensul ăsta!

    RăspundețiȘtergere