Exerciţiu de sinceritate

Sunt un om ca tot omul, cu defecte si calităţi, cu frici şi angoase, cu dorinţe si vise, cu împliniri si neîmpliniri, cu sentimente care mă fac să nu mă mai recunosc uneori, cu fapte care mă fac să mă întreb care sunt eu, cu mofturi si idei banale.
Îmi place să iubesc, îmi place să dansez, îmi place să citesc, îmi place să spun poveşti, îmi place să ascult poveşti, îmi place să râd, îmi place să îi văd pe alţii veseli. Îmi place să mă joc, îmi place să mă caţăr şi să-mi imaginez că zbor. Iubesc marea, dar îmi e frică de apă, iubesc zborul, dar îmi e frică de avioane. Şi de inălţime.
Îmi place sa merg pe stadion şi îmi place sa cânt la pian.
Urăsc filmele horror si SF-urile pentru că imi e teamă să nu visez urât noaptea.
Iubesc oamenii, am încredere în ei, şi uneori nu văd, sau văd prea târziu că nu toţi merită eforturi şi sacrificii.
Nu ştiu să-mi exprim sentimentele pentru cineva, altfel decât prin gesturi sau fapte (uneori nici aşa), nu ştiu să spun "te iubesc", îmi găsesc mereu greu cuvintele când vreau să laud pe cineva.
Nu ştiu să mă las iubită.
Nu am încredere in mine.
Reuşesc să-i determin pe alţii să aibă încredere în ei, ştiu să-i încurajez să îşi urmeze visele, dar nu fac asta şi cu mine.
Sunt critică şi niciodată multumită de mine. Îmi minimalizez reuşitele şi am mereu nevoie de ceva care să mă facă să merg mai departe. Şi recunosc că, de multe ori, am mers mai departe cu ajutorul cuvintelor frumoase ale celor din jurul meu.
Sunt ambiţioasă şi am credinţa că fără ambiţie nu poţi reuşi.
Îmi pare rau când cert un copil. Îmi pare rău când fac să plângă un copil din cauza unei note proaste, dincolo de certitudinea că ceea ce fac este corect faţă de ceilalţi colegi ai lui şi faţă de mine.
Îmi place soarele, îmi place ploaia, îmi place sa merg prin ploaie şi să ma strecor printre picături. Îmi place să ascult muzică, îmi place să citesc cărţi pentru copii.
Îmi place liniştea, îmi place să mă plimb, îmi place să lenevesc pe iarbă.
Îmi place să fiu ţinută în braţe şi asociez asta cu siguranţa şi liniştea.
Mă ataşez repede de oameni, sufăr când nu sunt în stare să-i ajut, ma gândesc mai mult la ei, decât la mine.
Nu ştiu să primesc complimente şi dau impresia că nu le vreau.
Uneori nu mă simt bine cu mine. Alteori aş urla de fericire.
Îmi văd defectele şi nu calităţile. Uneori sunt naivă, alteori sceptică. Uneori îmi refuz bucurii, alteori mă bucur pentru fiecare lucru mărunt din jurul meu.
De putin timp am descoperit cât de mult imi place să scriu.
Sunt eu, plină de contradicţii.